Un intreg guvern las pitit dupa fusta doamnei Grindeanu

Daca nu v-ati petrecut ultimele doua zile in fata Palatului Cotroceni , strigand „Jos Iohannis” sau chiar „Jos Basescu”, in functie de bucla temporala specifica, stiti deja ca Sorin Grindeanu conduce un guvern las. Un Executiv care emite ordonante de urgenta cu lumina stinsa, intr-o seara de marti, e un guvern fricos sau unul cu o constiinta incarcata. Sau ambele. Sorin Grindeanu stia ca nu are dreptul moral sa emita actele normative care, doua duminici la rand, au revoltat aproape 100.000 de cetateni in intreaga tara, chiar daca, ne vor spune juristi pesedisti precum Serban Nicolae sau Eugen Nicolicea, legea ii permitea. Legea ii permite unui om sa isi risipeasca banii dupa bunul plac, dar un tata nu are dreptul moral sa joace la pacanele salariul inainte de a-si hrani si imbraca fii. E exemplu simplu, foarte rudimentar, si ma simt oarecum stingher sa-l invoc, dar numirea domnului Iordache la Ministerul Justitiei a coborat semnificativ nivelul discutiei, iar un jurnalist are obligatia sa se exprime pe intelesul tuturor. Deci, si al demnitarilor.

Au urmat, asa cum va amintiti, conferinte si declaratii de presa, demisii si repozitionari, renuntari si retrageri, manipulari si amenintari. Intr-un cuvant, mostre de lasitate in variate forme. Teoretic, stirea ca Florin Jianu a demisionat ar putea fi una laudativa la adresa fostului ministru. Totusi, Jianu a demisionat joi, la doua zile dupa adoptarea OUG privind abuzul in serviciu, deci pe Jianu l-au demisionat protestele, nu constiinta. Cum ar trebui sa interpretam, ca i-au fost necesare doua zile sa inteleaga actul normativ adoptat de Guvernul din care facea parte sau ca numarul protestatarilor l-a intimidat? Niciunda dintre variante nu e onorabila. Apoi, Lia Olguta Vasilescu l-a acuzat, tot intr-un stil las, ca ar face parte dintr-o structura militarizata. SRI, SIE, Armata Romana, Armata Salvarii? „A primit ordin de reincorporare”, a glumit laconic fosta peremista, neintelegand ca demonstreaza o lasitate chiar mai mare decat a demisionarului. Caci daca domnul Jianu ar face parte dintr-o structura militara, iar doamna Lia Olguta Vasilescu – colega sa de Guvern – a formulat o aluzie in acest sens abia dupa demisie, nu demonstreaza prea mult curaj. Pacat, stiam ca se pune pret pe onoare in karate.

loading...

Grindeanu insusi a simtit nevoia sa se lamenteze cu privire la numarul mesajelor ostile pe care el si membrii cabinetului sau le primesc de la contestatari. Am asistat atunci la un moment ridicol, mai mult decat las. Persoanele publice primesc jigniri si amenintari de la anonimi in fiecare zi, fie ca au vreo urma de putere de decizie sau nu. Domnul Grindeanu conduce o tara – o conduce prost, spun cateva sute de mii de romani – si se victimizeaza public din pricina unor mesaje. Dar, poate ca adevaratul gest de lasitate al domnului Grindeanu a fost modul in care s-a debarasat de „ordonanta Dragnea”. A adoptat-o in regim de urgenta, deci considera ca raspunde unei nevoi urgente, si-a asumat-o fara nicio dezbatere publica, deci a fost convins de importanta sa in forma respectiva, apoi a pasat-o catre Parlament, lasand-o sa-si astepte randul printre sute de acte normative si sa sufere orice modificari. Urgenta a disparut sau nici n-a existat? Iar daca nu era nimic urgent, nu-i oare ilegal sa adopti ordonante de urgenta?

In cele din urma, domnul Iordache, un pariu politic nereusit – dar prea tarziu descoperit, din cauza irelevantei sale publice pana la numirea ca ministru al Justitie –, s-a contrazis singur, de trei ori, intr-o singura zi. Luni dimineata a anuntat trimiterea catre Parlament a proiectului de lege privind abuzul in serviciu, la pranz si-a anuntat dezinteresul fata de acest subiect si, deci, fata de lege, iar seara a comunicat constitutirea unui grup de lucru interministerial pentru elaborarea unei noi legi privind abuzul in serviciu. Intelegeti, deci, ca lasitatea e teza optimista pentru domnul Iordache.

Pentru toti acesti lasi si pentru ceilalti, inca necunoscuti, a fost nevoie de fusta doamnei Grindeanu. Pana acum inexistenta, doamna Mihaela Grindeanu, sotia premierului, s-a inventat in spatiul public pentru a le bate obrazul celor care nu apreciaza sacrificiile pe care Sorin le face pentru ei. Si nu, nu se refera la Liviu Dragnea si reteaua de baroni locali. Ci la protestatari.

“Poate gresesc facand publice aceste randuri, poate voi fi condamnata si blamata de multi care le vor citi! Dar nu mai pot sa tac! Nu vreau sa mai tac! Sotul meu e un om responsabil, un om care a fost apreciat, simpatizat si susţinut de multi oameni! A ajuns sa fie acuzat de sustinere a coruptiei, sa fie acuzat de minciuna si de intentii ascunse! A ajuns prim ministru al Romaniei pentru ca i-au cerut colegii de partid si nu pentru ca a avut el intentii sau ambitii ascunse! A primit aceasta functie cu dorinta clara de a face bine! A plecat de langă familie, de langa prieteni, de langa oamenii care il sustineau, convins ca poate ajuta Romania! Are doi copii mici, are o familie respectata, are un trecut politic curat! Copiii lui fac parte din viitorul pe care unii spun ca el vrea sa il distruga! Ce om responsabil, ce tata si-ar dori sa isi stigmatizeze proprii copii, sa atraga asupra familiei sale amenintari si blesteme, sa le distruga viitorul? Nu are logica!!”, crede Mihaela Grindeanu.

Insa, logica lipseste doar din textul doamnei Grindeanu, nu si din criticile aduse Guvernului. Sotul doamnei nu a fost numit premier de protestatari si nici macar de votantii PSD, care l-au cunoscut dupa alegeri, la a doua strigare. Mai departe, doamna Grindeanu nu intelege nici ca domnul Grindeanu nu „a ajuns sa fie acuzat de sustinere a coruptiei”, ci a emis un act normativ de dezincriminare a abuzului in serviciu savarsit cu rea intentie. Un act normativ despre care premierul stia ca va starni nemultumire, caci generase anterior adoptarii, deci inca din faza de proiect, proteste de amploare in doua duminici consecutive. Un act normativ pe care l-a adoptat intr-o noapte de marti, in tacere. Un act normativ pe care l-a ascus pe ordinea de zi suplimentara, tocmai pentru a nu atrage atentia presei. Tot nu vi se par logice acuzatiile, doamna Grindeanu?

„Ce om si-ar dori sa le distruga viitorul copiilor sai?”, intreba exaltata, sotia premierului, neintelegand ca nu pentru viitorul familiei sale protesteaza sute de mii de romani zilele astea, ci pentru viitorul Romaniei. Si, de cele mai multe ori, viitorul copiilor de demnitari nu e unul legat ombilical de soarta Romaniei. Exista suficiente show-uri mondene multumita carora puteti privi prezentul copiilor lui Adrian Nastase sau Traian Basescu, de exemplu.

Dar, dincolo de aceste observatii, retinem ca doamna Grindeanu n-a fost lasa. S-a expus intr-un moment delicat din viata sotului sau, desi putea alege sa nu existe in continuare. Pentru acest gest, poate merita apreciata mai mult decat Guvernul sotului.

Insa, dincolo de aceasta dovada de curaj sau naivitate, spuneti-i cum vreti, nici cea mai indulgenta interpretare nu poate rastalmaci adevarul tastat de Mihaela Grindeanu: viitorul copiilor sai e adus in discutie si pare sa fie singurul relevant, desi Sorin Grindeanu e premierul Romaniei, nu doar al familiei sale.

loading...

Comentarii

Comentarii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *