14 iulie 2016 sau când corectitudinea politică îţi ameninţă existenţa

foto: cartea de identitate a lui Mohamed Salmene Lahouaiej Bouhlel, franco-tunisianul care a ucis 84 de persoane cu un camion, de ziua Frantei

De ani de zile, Franța este  – ceea ce presa internațională refuză să recunoască – un stat neguvernat de autorități. Jalnicii care conduc astăzi cândva glorioasă națiune franceză sunt prizonierii corectitudinii politice și ai demagogiei seculare socialiste franceze, falşi lideri politici care au pierdut autoritatea stradală în fata rețelelor mafiote. Iar în ultimii ani, reţele au devenit jihadiste, magrebiene. Pentru cei nefamiliarizaţi cu realitatea din hexagon, e suficient să amintim că magrabienii, organizaţi în bande sau clanuri, sunt cei care controlează sute de cartiere ale Republicii. Iar cândva Capitala modei, Paris, a fost transformată în doar câţiva ani, poate un deceniu, într-o periferie incertă şi insalubră.

loading...

Tragedia din 14 iulie, un moment negru pentru Europa, ar trebui să fie ultimul avertisment al dezastrului. Într-o prea scurtă perioadă de timp, Europa a trecut prin prea multe atentate, fiecare dintre aceste atacuri slăbind şi mai mult încrederea în Uniunea Europeană şi în capacitatea acesteia de a se apăra. Trăim un moment critic pentru Europa, un moment în care toleranța în faţa crimei e doar o formă de complicitate. Cei responsabili pentru încurajarea imigrației în masă în Europa ar trebui acum, privind în ochii familiilor victimelor, sa justifice cum – voluntar sau nu – au sabotat bătrânul continent.

Atacul de la Nisa nu a fost revendicat de nicio grupare teroristă, e drept, dar pe reţele de socializare şi în Internetul negru, bucuria radicalilor islamişti e omniprezentă. În doar doi ani, fiecare manifestare de amploare, fiecare gară supra aglomerată, fiecare sărbătoare naţională sau fiecare eveniment sportiv însemnat a stat sub ameninţarea apăsătoare a unui posibil atac terorist.

De la sediile de ziar, la salile de concerte, ideologia extremistă a făcut victime printre nevinovaţi, iar autorităţile din Franţa au actionat întotdeauna târziu. Mult prea târziu.

În acelaşi timp, retorica neo-marxistă a găsit vinovaţi oriunde altundeva, nu şi în rândurile responsabililor. De la naţionalişti, la populişti, la susţinătorii Brexit, oricine poate fi considerat culpabil de către vocile stângii, atâta timp cât ameninţarea jihadistă e ignorată. Migraţia, în cea mai periculoasă formă a sa de până acum, nu poate fi criticată de aceştia din raţiuni de corectitudine politică.

Dar cum va spala corectitudinea politică sângele celor 84 de morţi şi peste 200 de răniţi de pe memoria zilei de 14 iulie?

Acum, pentru cine mai avea nevoie şi de acest ultim tragic argument, discuţia despre cote obligatorii de migranţi şi alte politici antieuropene susţinute de cuplul Merkel-Juncker trenuie închisă definitiv. După nenumăratele pierderi de vieţi omeneşti în atacuri extremiste jihadiste, la care se adauga încă 84 în ziua de 14 iulie, încurajarea valului de migranţi musulmani e un gest la limita trădării. Europa a demonstrat că nu se poate apăra nici măcar de pericolul prezent pe continent; să deschizi acum porţile ameninţărilor externe poate fi o crimă.

O întrebare, retorică dacă vreţi, pentru final: După carnagiul din 14 iulie, vom asista la o coalizare a europenilor împotriva terorismului sub un slogan anti-multiculturalist, sau îi vom asculta din nou pe liderii europeni înfierând discursul conservator identitar anti-imigraţie?

loading...

Comentarii

Comentarii

One comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *