Intr-o municipalitate din Serbia se va studia limba romana in scoli. Romanii din Voivodina spera ca statul roman sa ofere macar o carte copiilor

Studierea limbii romane in orasele cu importante comunitati romanesti din Serbia a fost o miza inca de la constientizarea identitatii nationale. Din 1817, proaspatul print al sarbilor a interzis accesul profesorilor si preotilor vorbitori de romana in asezarile populate de romani. Doua secole mai tarziu, fara niciun sprijin semnificativ din partea Guvernului de la Bucuresti, romanii din Voivodina sau de pe Valea Timocului – vlahi, cum ii numesc autoritatile din Belgrad – isi recastiga, simbolic, dreptul la identitate: limba romana va fi predata in toate scolile din Cuvin si Bavanistea Mica.

Comunitatea romanilor din Voivodina sau de pe Valea Timocului a fost abandonata de decenii intregi de statul roman, odata cu instaurarea comunismului sustinerea acordata de Regatul Romaniei fiind sistata de noile autoritati. Nici dupa revenirea la democratie, incepand cu 1990, Guvernul de la Bucuresti nu s-a aratat preocupat de conservarea identitatii comunitatilor de etnici romani din Serbia. Exista un acord bilateral prin care statul sarb se obliga sa respecte drepturile minoritatii romanesti, asa cum statul roman o face in cazul minoritatii sarbe – comunitatea are, indiferent de numarul de voturi obtinute, un deputat in Parlamentul Romaniei inca din 1992 -, insa documentul respectiv e simpla maculatura diplomatica. Nu doar ca autoritatile de la Belgrad mascheaza numarul real al romanilor din Voivodina sau Timoc numindu-i „vlahi” si nerecunoscandu-i ca parte a natiunii romane – desi legislatia noastra nationala ii include si sub aceasta denumire – dar guvernul sarb a fost unul dintre cei mai duri oponenti ai dreptului romanilor la studii in limba materna. In lipsa unei reactii vizibile a Palatului Victoria sau a uneia simbolice din partea Cotroceniului, pentru „vlahii” din Serbia solutia a fost organizarea intr-o structura reprezentativa care sa militeze pentru drepturile romanilor. Imaginati-va un „UDMR romanesc”, dar fara reprezentare parlamentara, fara parteneriate cu partidele puternice, fara sustinere din capitala patriei-mama, fara fonduri atrase prin organizatii non-guvernamentale si, evident, fara prea mult succes. Aceasta asta fi, in cateva cuvinte, descrierea Comunitatii Romanilor din Serbia, organizatia care a reusit ceea ce lobby-ului guvernamental roman i-a fost imposbil timp de doua decenii si jumatate: introducerea limbii romane in cateva scoli.

loading...

Cum se numara romanii?

In plasa (municipalitatea) Cuvin traiesc 33,722 de suflete, dintre care, sustine guvernul sarb, 3,47% ar fi etnici romani. In urma cu un secol, statistica arata ca romanii numarati de oficialii sarbi reprezentau 16,65% din populatia comunei. Desi istoria nu consemneaza niciun exod, numarul romanilor a scazut dramatic in Cuvin, la fel ca pe tot cuprinsul Serbiei. Curios lucru, pentru a injumatatii numarul real al romanilor, autoritatile sarbe au descoperit, fix in 1953, minoritatea vlaha. N-au fost vlahi in Serbia in 1856, la primul recesamant disponibil, si n-au existat nici in 1948. Cinci ani mai tarziu, in schimb, 28,407 de vlahi figurau langa cifra de 59,705 de romani. In 2011, fara nicio explicatie demografica pertinenta, vlahii ii depaseau numeric pe romani, la o diferenta de 6.000 de persoane.

Citeste si: Guvernul şi Senatul îi abandonează din nou pe etnicii români din Serbia şi Ucraina (DOCUMENTE)

Pentru orice istoric, fie el si amator, vlahii nu exista. E doar metoda birocratica prin care guvernul sarb a scazut numarul romanilor din statisticile oficiale. Insa nici adunand vlahii si romanii, nu putem justfica numarul redus al acestora. O populatie care insuma 150,000 de pesoane la mijocul secolului al XIX-lea nu poate ajunge la nici 66,000 de reprezentanti in 2011. Fara niciun exod notabil, repet.

Numarul elevilor inscrisi la ora de limba romana in Scoala „Sava Maksimovic” din Maramorac, plasa Cuvin.
Numarul elevilor inscrisi la ora de limba romana in Scoala „Sava Maksimovic” din Maramorac, plasa Cuvin, Serbia.

Au primit o ora de romana, inca asteapta cartile

Fie ca-s numiti romani sau vlahi, toti vorbesc aceeasi limba. Limba romana, pe care, dupa decenii de interdictie, o pot studia din nou in sase scoli din plasa Cuvin. E drept, nu sunt multi copii romani inscrisi in scolile la orele de limba romana. Dar pentru un prim an in care limba materna devine disponibila in toate scolile din orasul Cuvin si alte cateva localitati din vecinatate (Bavanistea Mica, Maramorac si Deliblata), 157 de elevi reprezinta un inceput.

Din pacate, acceptul autoritailor sarbe de a reintroduce limba romana in cele sase scoli nu e suficient pentru ca disciplina sa poata fi studiata de catre copii. Fara suport de curs, fara materiale de studii, fara manuale, elevii vor trece prin orele de romana fara sa-si poata insusi limba nationala. Mai simplu fie spus, teoretic, conducerea scolilor a avizat programa; practic, insa, nu exista carti romanesti pe care elevii din scoala generala sa le poata studia.

„Presedintele CRS Cuvin, Ilia Dragomir, a solicitat centralei CRS sprijin de la Statul Roman pentru copiii care vor incepe cursurile de limba romana. Sprijinul ar fi constat in cate o carte pentru copii. CRS va transmite solicitarea si cu interes viu vom astepta daca ea va fi luata in considerare, sau daca si copiii acestia, care dupa cateva decenii au reactivat invatamantul romanesc, vor fi ignorati” – comunicat de presa al Comunitatii Romanilor din Serbia.

Comunitatea Romanilor din Serbia (CRS) din Cuvin a lansat un apel catre statul roman, sub forma unui mesaj transmis structurii centrale CRS. Copiii au nevoie de carti, iar comunitatea romaneasca din Voivodina nu le poate asigura. Nu pentru toti elevii, cel putin. Asadar, statul roman – care se angajeaza, prin Legea 299/2007, sa-si sustina romanii de dincolo de granite – este chemat sa ofere ceva comunitatii: o carte romaneasca pentru fiecare copil care vrea sa studieze limba materna in Serbia. Romanii din Voivodina asteapta acum un raspuns, sperand ca macar de aceasta data, cand efortul este nesemnificativ pentru autoritatile de la Bucuresti si nu implica nici costuri materiale si nici diplomatice, rugamintea lor sa fie ascultata.

loading...

Comentarii

Comentarii

3 comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *