Un raspuns pentru profesorul Carp: De ce Partidul National Liberal ar trebui sa fie national si liberal, nu crestin-democrat sau „merkelist”

sursa foto I. I. C. Bratianu: colorostariu

Am citit cu surprindere un articol publicat de domnul profesor Radu Carp in care se incearca a se stabili jaloanele ideologice pe aliniamentul ‚stanga-dreapta”. Aflu din text, dumnealui nu se considera liberal, ci „crestin-democrat apropiat de conservatorism si de curentul popular”. Doar ca, sa nu uitam, afirmatiile dumnealui vin in contextul rolului politic pe care PNL trebuie sa-l joace pe scena romaneasca, si nu ar trebui sa omita ca un numar insemnat, sa nu spun majoritar, dintre membrii Partidului National Liberal au sensibilitati national-liberale. E un curent politic traditional romanesc, in care se gaseste o imbinare armonioasa de valori ale libertatii, aspiratii universaliste si piata libera alaturi de patriotism, atasament fata de natiune si respect profund pentru institutiile traditionale (Biserica, Familie, Monarhie).

loading...

Asadar, daca dorim sa gasim cu adevarat elementul conservator din mediul politic romanesc, nu-l vom gasi in niciun caz in crestin-democratie, doctrina politica inspirata din politicile sociale ale Bisericii Catolice, o alternativa de „stanga” la socialism, care cu greu poate fi dezvoltata politic intr-o tara unde religiosul este complementar politicului, conform vechii traditii stramosesti a Bizantului. Vom gasi, in schimb, elementul conservator intre cei care inca nu au uitat demnitatea cu care Ion I.C. Bratianu impunea Romania drept putere regionala ori sacrificiul martiric al lui Gheorghe Bratianu.

De aceea, a confunda curentul popular, marcat de o ambiguitate doctrinara si de prevalenta unor idei federaliste, agrariene ori colectiviste, cu gandirea conservatoare, axata pe identitate, legitimitate, competitivitate, traditie si valori, este precum a defini „dreapta” doar pe criterii de avere, venit si nimic altceva. Domnul Carp ar fi trebuit, probabil, sa inteleaga ca, in Romania, dreapta s-ar defini astazi printr-o politica a realismului si a interesului national, statuata pe baze identitare si in deplin acord cu valorile democratice si cu aceea cultura a libertatii de la care se revendica liberalismul romanesc. Si nu printr-o subordonarea absoluta, inclusiv ideologica, filierei CDU-PPE.

In tot acesti ani am sesizat cu totii cum „dreapta” si-a cladit discursul in functie de raportarea la „stanga”, iar cateodata – din pricina foarte ideologizatului mediu academic european – prin raportarea la perfida retorica a marxismului post-Gramsci, Lukacs, Adorno, Horkheimer, Habermas. Am observat cu totii cum acest tip de marxism s-a vopsit in nuante atractive si a renuntat la haina proletara ponosita, trecand la alienarea valorilor culturale europene prin politici relativiste.

In consecinta, discursul de dreapta a a devenit treptat tot mai oscilant, diluat si lipsit de fermitate. Exista riscul ca mutarea centrului spre stanga, sa fie o consecinta a discursului domnului Carp care ii asimileaza pe conservatorii polonezi curentului populist. A spune despre oameni precum Kaczynsky, Duda ori Macierewicz ca apartin unui soi de populism care s-ar substitui conservatorismului si ar incerca sa speculeze oneros o serie de sensibilitati politice reale este precum ai spune ca opozitia anticomunista de la inceputul anilor ‘90 a adus minerii la Bucuresti.

Oare unde s-au demonstrat populistii conservatorii polonezi: cand s-au luptat cu regimul comunist prin Solidaritatea sau cand s-au prabusit cu avionul la Smolensk?

Senzatia mea este ca eticheta de populist in Europa de astazi poate fi lipita pe spatele oricui pune interesele tarii sale inaintea intereselor altor. Pentru ca mai departe in articolul domnealui, Radu Carp gaseste toleranta ca fiind valoarea prin care se distinge in mod fundamental dreapta politica. Cu riscul de a dezamagi, toleranta poate fi considerata in egala masura o valoare a stangii. Toleranta tine nu de un anumit bagaj doctrinar-ideologic, ci este o trasatura fireasca si logica a unei minime asumari a valorilor democratice. Valori democratice care, trebuie sa recunoastem, nu sunt monopolul niciunei doctrine politice.

Intr-un moment dificil doctrinar, dreapta romaneasca are nevoie de clarificari. Iar in acest context sensibil, rolul PNL nu ar trebui sa fie cel al unui partid comercial sau translucid, cu o unica doctrina, aceia a „cate putin din tot”. Romania are mare nevoie de un PNL ferm care sa apere fara nicio teama valorile civilizatiei iudeo-crestine si care sa fie un avocat credibil al societatii intemeiate pe dialog, libertate de gandire si expresie si, nu in ultimul rand, pe competitie, moralitate si – mai presus de orice – identitate.

Renasterea discursului identitar este calea impunerii PNL drept marele partid legitim al dreptei romanesti. Eu cred ca dincolo de orice polemici sterpe, important e ca Partidul National Liberal sa-si defineasca urmatoarele coordonate: sa stie clar in ce masura apara familia crestina, care este proiectia sa de strategie nationala pe termen lung, care este rolul capitalului autohton in economie si pana unde sa mearga interventia statului, cum proiecteaza rolul Romaniei in Europa si in lume si – esential! – in ce masura poate fi un sprijin ferm pentru persoana si viata sa privata intr-o era de ofensiva a mentalitatilor etatiste si de interventie tot mai brutala asupra libertatii individuale.

In concluzie, cred ca pentru a putea oferi Romaniei o alternativa reala la populism si socialism, national-liberalii trebuie sa preia cat mai mult din spiritul vizionar, curajos si temeinic structural al politicii prin care Bratienii au cladit Romania Mare si moderna. Si, desigur, sa evite transformarea graduala intr-o filiala locala a crestin-democratilor germani.

loading...

Comentarii

Comentarii

One comment

  1. PNL a fost dintotdeauna mai degraba conservator/popular si nationalist inainte de a fi liberal. Este pentru piata libera, dar afinitatea lor pentru liberalism se termina acolo si asa a fost dintotdeauna. Ei sunt partidul care a promovat: Prin Noi Înșine! O masura evident anti-liberala si care a incetinit ritmul industrializarii Romaniei din prima parte a secolului trecut. Nu poti sa ii acuzi de faptul ca sunt consecventi, desi s-ar fi putut face o pledoarie mai convingatoare printr-o atitudine de tipul: PNL nu se adapteaza unei realitati romanesti diferite. Ca o paralela, PNL se compara cu republicanii americani in ce priveste orientarea pe plan local si de politica economica.
    Inca o nota: popularii =/= populisti. Intre populism si partidul popular european este o diferenta de doctrina de la cer la pamant. Comparatia cu evenimentele din Polonia, este complet nelalocul ei.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *